Principalele proprietăți ale plastifiantului

Plastifianții sunt de obicei polari sau parțial polari ca structură și sunt lichide cu punct de fierbere ridicat, refractare și cu o bună miscibilitate cu polimeri sau solide cu punct de topire scăzut. Plastifiantul este distribuit între lanțurile moleculare mari, ceea ce poate reduce forța intermoleculară, reduce vâscozitatea polimerului și sporește flexibilitatea. Plastifiantul este împărțit în două categorii de plastifiant principal și secundar, rolul plastifiantului principal este foarte compatibil cu rășina, permeabilitatea sa este mică, volatilitate scăzută, poate îmbunătăți eficiența plastifiantului.
Principalii plastifianți utilizați în mod obișnuit sunt ftalați și esterii fosforici. Plastifianții accesorii, cunoscuți și sub denumirea de plastifianți auxiliari, au o compatibilitate slabă cu polimerii, așa că trebuie să fie utilizați cu plastifianții principali pentru a obține o reducere a costurilor. Plastifianții folosiți în mod obișnuit includ esterii acidului dibazic alifatic rezistenți la frig și plastifianții esteri ciclici.
Diferite tipuri de plastifianți au efecte diferite asupra performanței produselor, în producția reală se utilizează rar un plastifiant singur, adesea mai mulți plastifianți amestecați, proprietăți complementare, pentru a obține un bun efect de plastifiant.